Ultima

(Visele zboară) În întuneric voi fi Soarele, în arșiță, umbra ta, eh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Cu mâinile spre tine, întinse, cu inima plină de vise Noi licurici în locul stelelor, ne așezăm pe albul norilor Și lumea pare tot mai mică, doar cât în brațe să ne cuprindă E prea frumos ca să cobor Ne relaxăm când deasupra e cerul, și nimic mai mult Nu ne grăbim nicăieri, da' cum n-avem nimic de făcut În întuneric voi fi Soarele, în arșiță, umbra ta, eh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Nu te teme, voi fi aici, când lumea va fi și rea, oh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Diminețile desprinse, parcă din vise interzise Cafeaua cu aromă de amor, levităm deasupra norilor Cum bate inima nebună, de-acum e pentru întotdeauna Vom alerga spre răsărituri noi Ne relaxăm când deasupra e cerul, și nimic mai mult Nu ne grăbim nicăieri, da' cum n-avem nimic de făcut În întuneric voi fi Soarele, în arșiță, umbra ta, eh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Nu te teme, voi fi aici, când lumea va fi și rea Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Visele zboară Peste valuri, peste vara-n care muza mea erai, și ai tăi nu te lăsau să ieși afară Visele zboară Peste iarna-n care am topit cu săruturi fulgii de zăpadă Ce primăvară Mi-aduc aminte ziua-n care m-ai făcut tată pentru prima oară Visele zboară Peste valuri, peste mări În întuneric voi fi Soarele, în arșiță, umbra ta, eh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima Nu te teme, voi fi aici, când lumea va fi și rea, oh Din prima zi până în ultima, ultima, ultima, oh