Marionetă

Am stat atât de mult, Nu mai am vreo veste, Niciun amănunt, Memoria-mi joacă feste, Nu pot s-o ascult Prin mii de palimpseste. Dacă mă priveşti vei şti că Am o poveste! Ca un rob am încercat Să fiu tot ce vrei tu să fiu, Dar şansa mi-am ratat, Se făcuse prea târziu Şi m-am dizolvat În marea de cenuşiu. Nu mişc acum nici un deget, dragă, Dar înăuntru sunt viu! M-am săturat de-aceşti păpuşari, Ai viselor noastre torţionari! Atârnat ani de zile în zadar, Acum e timpul să dispar... Somnul e un chin, Sătul să aştept să vină Vreun agent divin De după cortină, Vasul mi-e prea plin, Mă ridic cu forţe noi, Poate că-ţi par ruginit puţin, dar Mă duc la război! Eu cred că asta-am mai făcut Sau poate c-am visat cândva... Revolta mea e doar atât: Sfoara fără care n-aş mişca. M-am săturat de-aceşti păpuşari, Ai viselor noastre torţionari! Atârnat ani de zile în zadar, Acum e timpul să dispar, Mai bine-ţi găseşti unul nou, N-o să particip iar la show, Nu mai vreau să joc un rol, Să-ţi umpli nesătulul gol...