Linie de cretă

Raţiunea mea n-acceptă vreun compromis, Deci de ce n-aş pune punctu-acum pe I? Pe margine te ţin până afli că nu eşti într-un vis Şi-ncetezi să cauţi stele-n plină zi. Neguţătorii străzii-şi vând şi duhul pe dolari, Dar nu-s clienţi, e vremea depresiunii... În boluri cântătoare fierb orezul proletari, Şi-un căzut arhanghel ia drumul confesiunii... Iar eu merg pe linie... Îţi pierzi prea multă vreme în hamacul de pe mal, Leneş stai la soare şi fumezi prostii, Te faci că nu-i nimica, tot sorbind dintr-un pocal, Vândută-i ţara, dar tu n-ai datorii. Iar eu merg pe linie... Şi farul e-n văpăi, e timpul să te sperii, Valiza mi-e făcută, îndat-o să dispar, Străinii se agită, construiesc imperii, Iar tu, impasibil, ceri un nou pahar... Iar eu merg pe linie...