d o n t l o o k u p

Tristetea-i o floare Cu petale de gheata Mirosul ei rece, nu mă lasă s-o uit Mă îmbratiseaza In feluri ciudate Vorbeste în șoaptă Aproape mă roagă să nu o mai uit Dar chiar niciodată Am căutat sensul Dar tot universul Mi-a zis "Sa te-o opresti că oricum tot ce ai E numai momentul Ai numai momentul! În ochi adevărul nu se-ascunde Ai grijă nu-l da pe lucruri mărunte Ce nu stie nimeni? Ai numai momentul." Adevarul nu se, a a, nu se-ascunde Nu se-ascunde