In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe nişte scări
In sus ce e? In jos nimic.
In jos ce? In sus nimic.
Vorbesc cu ceilalţi care au fost,
Şi-n sus şi-n jos şi-n luni de zid
Eu insumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Eu insumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Vecinul meu meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri,
Eu sunt un om pe nişte scări
Şi-un caine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe nişte scări
Şi-un caine bulucind prin garduri.
Odată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decăt căzute foste scări,
Decăt căzute-n foste garduri.
Decăt căzute foste scări,
Decăt căzute-n foste garduri.
Vecine, domnule străin
Nu inţeleg ce aveţi cu mine?
Ştiu scările ne sunt comune
Dar trec atat de rar pe aici,
Portarul poate spune,
Că am ambiţii foarte mici.
Portarul poate spune,
Că am ambiţii foarte mici.
Din cand in cand mai vin pe acasă
De ce va supăraţi cand vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri.
Abia m-am ridicat din garduri
Şi maraind in joase salturi
Eu sint un om pe nişte scări.
Şi maraind in joase salturi
Eu sint un om pe nişte scari.
Şi daca vreţi să fim baladă
Şi fiindcă eu nu am o stea
Accept, ravnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Accept ravnesc visez sa cada
Un porc, nervos, la moartea mea
Şi acuma va implor zambiţi,
In lumea plină de urmări,
Voi care fard şi ciori prăsiţi,
Intunecaţi şi spălăciţi,
Lăsaţi-mă sa fiu pe scări.
