Stefan Cel Mare

În vechi lăcaș, acolo-n mănăstire În noaptea neagră din tăcut mormânt Se-nalță-ncet trezit din lungu-i somn Ștefan Vodă, veșnic Sfântul Domn Chipul său apare-n lună Iar în ochi îi joacă zări Ștefan cel Mare, cel Sfânt al Moldovei Dușmanii tu ți-i cunoști Bate-i, părinte, învață-i durerea Nu le rămâne dator Cu toți cei mulți, buni și tari ai săi Ștefan Vodă sabia și-o ridică Umbra ei ce-nvăluie Moldova Trimite-n Iad dușmanii vechi și noi Bate-i, Ștefane, părinte Alungă-i dincolo de Nistru Oh, oh, oh! Oh, oh, oh, oh!