Du-mă, fericire, în sus
Izbeşte-mi tâmpla de stele până când
Lumea mea prelungă şi în nesfârşire
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt şi mult mai curând
Mult mai înalt şi mult mai curând
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se
Două culori ce nu s-au văzut niciodată
Una foarte jos, întoarsă spre pământ
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Ce bine că eşti
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se
Două culori ce nu s-au văzut niciodată
Una foarte jos, întoarsă spre pământ
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
